Bine ati venit in Bretcu, satul natal al lui Gabor Aron!

La 76 km de Braşov, la 16 km de Tg. Secuiesc, la poalele Carpaţilor, pe drumul naţional 11, unde îşi dau mâna Ardealul şi Moldova, se întinde localitatea Breţcu, veche aşezare transilvană. Pentru ca în acest peisaj mirific, dominat de munţi semeţi şi văi frumos mirositoare Breţcu este cea mai apropiată aşezare de pasul Oituz, vechile documente şi tradiţia orală supranumesc localitatea ”Poarta Răsăriteană a Ardealului” .

Rădăcinile localităţii se pierd în negura vremurilor, nefiind cunoscută data exactă a întemeierii, documentele, vestigiile arheologice ne asigură de faptul că aceste meleaguri au văzut coifurile lucitoare ale coloniştilor romani. Ţinutul fiind una dintre porţile spre regiunile mănoase ale ţării Ardealului, aflat pe limesul Imperiului Roman, coloniştii au considerat necesară construirea aici a unui castru, care în secolul III purta numele Angustia.

După apusul gloriei romane, goţi, huni, slavi au luptat pentru a stăpâni aceste locuri. Amintirea slavilor s-a păstrat prin numeroase toponime din zonă, împrumutate de la slavi au fost adaptate specificului fonetic al limbii maghiare. Se presupune că şi numele ”Breţcu” ar fi un toponim de origine slavă.

Pentru prima oară numele localităţii este amintit într-un document papal dintre anii 1332-1337: Bze villa, respectiv Beebcuk. Mai târziu localitatea poartă numele de Bereckfalva, şi este considerată o aşezare menită să asigure protecţia ”plaiului”.

De-a lungul timpului localitatea a beneficiat de importante privilegii. În 1426, prin diploma redactată la Braşov, regele Sigismund de Luxemburg îi acordă statutul de târg. Din acest an localitatea este consemnată în documente sub numelede oraşul Bereczk. Statutul de oraş este revocat în 1888, localitatea dobândind rang de comună. 

A MUVELODESI HAZ FELUJITVA.JPGBereck_01.jpgBereck_02.jpgBereck_04.jpgBereck_05.jpgBereck_06.jpgBereck_08.jpgBereck_09.jpgBereck_10.jpgBereck_11.jpg
 Foto: Görbe György 0744528424

 

Privind populaţia comunei, documentele vremii consemnează că din secolul al XVIII-lea se constată o explozie demografică considerabilă. Gospodăriile localităţii erau populate de ţăranii liberi. Dintr-un document datat din 1614 reiese că la Breţcu trăiau 70 de familii, din care o familie avea statut social de iobag. Din consemnări din 1750 şi 1848 rezultă că la Breţcu nu avea statut de iobag nici un locuitor.

 

Populaţia Breţcului s-a alăturat evenimentelor revoluţiei din 1848. Entuziasmul ei s-a datorat şi faptului că la Breţcu s-a născut la 27 noiembrie 1814 maistrul tunar Gábor Áron, erou legendar al revoluţiei, secuimii din Treiscaune. Casa cu balcon unde s-a petrecut întâlnirea generalului Bem cu poetul Petőfi Sándor şi astăzi păstrează memoria acelor timpuri glorioase.

Locuitorii de altădată şi orăşelul de la întâlnirea celor două provincii istorice, Transilvania şi Moldova, îşi câştigau existenţa din cărăuşie. Această îndeletnicire a breţcanilor are o tradiţie multiseculară. Transportau mărfuri cu căruţele lor din Transilvania în Ţara Românească, Moldova; de dincolo de Carpaţi în localităţi ardelene. Prin Breţcu se tranziteau scrisori şi colete poştale. Această îndeletnicire este simbolizată şi pe sigiliul şi în stema localităţii medievale.

 

Datorită importanţei economice şi strategice a drumului din pasul Oituz, din secolul al XVIII-lea s-au desfăşurat lucrări de construcţii şi consolidare. Mai ales în ultimele decenii ale secolului XIX-lea s-au realizat modernizări pe distanţa Breţcu  -Poiana Sărată.

De-a lungul veacurilor Breţcu a fost afectat de numeroase vicisitudini ale istoriei. Oştiri duşmane au incendiat localitatea, au alungat populaţia. Cele două conflagraţii mondiale au lăsat urme foarte adânci în viaţa comunei. Locaşuri de tragere, valuri de apărare, cimitirul eroilor stau mărturie luptelor crâncene ce s-au purtat aici. Nici forţele oarbe ale naturii nu au menajat localitatea şi populaţia ei.

În o 182, spune cronicarul vremii, ca efest al cutremului foarte puternic, în scoarţa pămantuli s-au produs fisuri adânci din care s-au ridicat gaze sulfuroase, ucigătoare. Zidutile bisericii catolice, turla acestea s-au prăbuşit. Incendiul din 1842 s-a soldat cu 18 morţii 297 de clădiri au fost mistuite de flăcări. Ani la rând locuitorii comunei au avut de suferit din cauza secetelor  . În alţi ani  inundaţiile au cauzat mari  pierderi .

Sfârşitul secolului al XIX-lea a însemnat şi pentru Treiscaune începutul unei industrializări rapide. Acest fenomen economic a produs mutaţii şi în viaţa comunei Breţcu. S-au înfiinţat uzine de cherestea. S-a demarat prin acesta o tradiţie vie şi astăzi în localitate exploatarea şi prelucrarea lemnului în proporţii industriale. Această activitate s-a intensificat din 1907, anul construirii liniei ferate, tronsonul Tg. Secuiesc-Breţcu, care a dat un impuls puternic dezvoltării economice zonei, mai ales localităţii Breţcu.

 

În 1910 a fost construită fabrica de ţiglă şi cărămidă din localitate. Această efervescenţă economică a fost stopată de evenimentele din primul război mondial. Mai bine de un deceniu producţia, comerţul, transporturile, construcţiile au fost subordonate războiului, înlăturării consecinţelor războiului.

Despre o revigorare a economiei se poate vorbi abia din 1920. În 1922 s-a construit funicularul Breţcu-Oituz, s-a înfiinţat fabrica de cherestea de la Oituz. În 1933 s-a construit linia ferată îngustă, în lungime de peste 10 km. În valea Oituzului, ieftinindu-se şi uşurându-se astfel transportul buştenilor. Între anii 1938-1939 s-a construit actuala clădire a şcolii generale, a fost înălţată Primăria.

Dinamica dezvoltării a fost paralizată de cel de al II-lea război mondial. Înlăturarea pagubelor produse de război a necesitat mai mulţi ani. Ani la rând s-au construit până când în locul ruinelor a apărut noua faţă a localităţii. Locuitorii comunei au fost cunoscuţi în ţinuturi îndepărtate pentru calitatea animalelor crescute pe păşunile breţcane şi priceperea cu care au cultivat pământul nu foarte fertil. În ultimele decenii însă mulţi s-au angajat în diverse ramuri industriale din localitate sau centrele industriale din zonă.

 

În comuna Breţcu astăzi îşi desfăşoară activitatea un număr mare de unităţi economice private sau cu capital de stat. Comuna dispune de o suprafaţă de 11603 ha pădure, suprafaţă de teren agricol cuprinde 4607,1 ha la Breţcu, la Mărtănuş 3680,5 ha şi 3315,4 la Oituz. La recensământul din 1990, s-a înregistrat un număr de 4087 locuitori, din care la Breţcu 2840, la Mărtănuş 848 iar la Oituz 393. Pe confesiuni: romano-catolici, ortodocşi şi reformaţi.

Breţcu – un nume cu rezonanţă străvechi. Renumele lui vine din adâncurile istoriei către prezent pe aripi de legendă. Mândru de numele lui de oraş de odinioară, Breţcu îşi trăieşte anii de substanţiale transformări, pe zi ce trece dobândind o imagine nouă şi prosperă.

 

După Ferentzi László

 

 

 

 

 




Creative Web Solutions
All Rights Reserved

 

Partnerünk: erdely.ma